Cariatidă antropomorfă sculptată în lemn de stejar Anglia (circa 1580–1603)

Obiect: Element decorativ arhitectural – cariatidă antropomorfă sculptată în lemn de stejar
Proveniență: Anglia, epoca elisabetană (circa 1580–1603)
Material: Lemn de stejar, vopsit ulterior cu pigment negru
Dimensiuni: 47 × 12,5 × 5 cm
Tehnică: Sculptură în relief adânc, dintr-o singură bucată de lemn masiv
Stare de conservare: Relativ bună pentru vechime; prezintă desprinderi de material pe verso și o intervenție de consolidare (placă de metal fixată cu cuie).
Accesorii: Inel de suspendare adăugat ulterior.

Descriere formală și contextuală

Fragmentul reprezintă o cariatidă antropomorfă masculină, tratată în maniera tipică mobilierului elisabetan târziu, asociabilă cu structurile decorative din interiorul pieselor de tip court cupboard, dressoir sau chimney piece. Figura centrală este redată cu o postură frontală rigidă, mâinile dispuse în gest de reculegere, pieptul gol și fața encadrată de bucle abundente, caracteristică portretisticii engleze din secolul al XVI-lea.

Elementele ornamentale adiacente, precum volutele de sub tors și figura grotescă stil „Green Man” sau mascaron în zona inferioară, sugerează un program iconografic complex, asociat cu regenerarea și puterea naturii — teme recurente în decorația mobilierului renascentist englez. Îngerul stilizat din partea superioară, redat cu aripile desfăcute și un cap disproporționat, poate fi interpretat ca un simbol de protecție, inserat într-un registru de tip heraldic sau spiritual.

Pigmentul negru aplicat ulterior este caracteristic intervențiilor decorative sau de conservare din secolele XVIII–XIX, când astfel de piese au fost repictate pentru uniformizare estetică.

Atribuire și comparații stilistice

Prin stilul de execuție, tipologia ornamentală și material, piesa este comparabilă cu panourile decorative provenite din mobilierul înalt elisabetan, cum ar fi cele documentate în colecțiile muzeale din Regatul Unit (ex. Victoria and Albert Museum, Temple Newsam House sau Burrell Collection). Particularitățile precum expresivitatea feței și integrarea mascaronului vegetal o plasează în zona de tranziție spre stilul Jacobean (început de secol XVII), dar cu trăsături clar formate în estetica decorativă a epocii Elisabeta I.

Stare de conservare

Obiectul prezintă degradări moderate:

• Partea dorsală este afectată de desprinderi de lemn, cu pierderi vizibile în colțul inferior stâng.

• O consolidare brută cu tablă metalică și cuie, probabil din secolul XIX–XX.

• Vopsirea ulterioară cu pigment negru acoperă parțial urmele originale ale uneltelor, dar nu compromite lizibilitatea motivelor sculptate.

• Fața frontală este bine conservată, fără crăpături structurale majore sau infestări active.