Iisus copil (Santo Niño), Goa portugheză, secolul al XVIII-lea

 Iisus copil (Santo Niño), Goa portugheză, secolul al XVIII-lea
Material: lemn sculptat, policrom și parțial aurit
Dimensiuni: înălțime totală (cu soclu) aprox. 25 cm; lățime aprox. 10 cm
Tehnică: sculptură integrală în lemn, strat de preparare și policromie cu foiță de aur pe zona textilă (perizom).
Stare de conservareconform foto, urme de uzură generală, mici pierderi de policromie și aurire, fisuri fine de contracție ale lemnului; baza adăugată ulterior.

Această reprezentare a Pruncului Iisus (în portugheză Menino Jesus, iar în context indo-portughez Santo Niño) aparține unui tip iconografic specific misiunilor creștine portugheze din Goa și din teritoriile orientale ale Imperiului Lusitan. Sculptura se înscrie în tradiția artei luso-orientale din secolele XVII–XVIII, când atelierele locale, sub influență iezuită, combinau canoanele barocului european cu sensibilități și tehnici regionale.

Figura este redată frontal, într-o atitudine ușor statică, cu mâna dreaptă ridicată într-un gest de binecuvântare dublă (benedictio latina), iar stânga coborâtă lejer pe lângă corp — o formulă foarte comună în iconografia portugheză colonială. Proporțiile sunt ușor robuste, trăsăturile faciale blânde, iar expresia zâmbitoare evocă modelul naturalist, dar și idealizat al școlii baroce. Detaliul perizomului aurit, cu margini roșii, indică folosirea foiței de aur și a pigmentului cinabru — materiale tipice atelierelor goane.

Execuția este de bun nivel artizanal, fără a atinge rafinamentul pieselor de comandă nobilă, dar expresivă și bine conservată în raport cu vechimea. Lemnul pare a fi o esență tropicală (posibil tec sau santal), frecvent utilizată în Goa pentru durabilitate și finețea prelucrării.

Sculpturile de acest tip erau destinate atât cultului privat, cât și misiunilor catolice. În secolul al XVIII-lea, piesele provenite din Goa circulau intens în rețeaua comercială portugheză, ajungând în Europa, Brazilia și Filipine. Ele reprezintă un capitol aparte al sincretismului artistic colonial, în care influențele occidentale se combină cu execuția și sensibilitatea orientală.