Hanuman statueta hindusa din bronz/alama sfarsit de secol 19 inceput de secol 20

Hanuman statueta hindusa din bronz/alama sfarsit de secol 19 inceput de secol 20

Statueta reprezintă pe zeul hindus Hanuman, una dintre cele mai populare divinități din tradiția devoțională a hinduismului, cunoscut drept eroul-maimuță și devotatul slujitor al lui Rama, protagonistul epopeii sanscrite Ramayana. Personajul este venerat pentru forța sa supraomenească, fidelitatea absolută și capacitatea de a depăși obstacolele în numele datoriei și devoțiunii.

Obiectul are o înălțime de aproximativ 25 cm și este realizat din aliaj de cupru (bronz sau alamă), turnat prin tehnica tradiționala ceara pierduta (cire perdue), utilizată pe scară largă în arta metalurgică indiană. Patina brun-închisă, cu zone de uzură aurie, indică o oxidare naturală a suprafeței.

Figura este reprezentată antropomorf, cu trăsături simiene, conform tradiției iconografice a vanara (ființe semidivine asemănătoare maimuțelor). Zeitatea poartă coroană rituală și podoabe, iar corpul este redat frontal, într-o poziție dinamică, sugerând vigilență și forță.

În iconografia hindusă, Hanuman este frecvent reprezentat:

• purtând coroană regală, indicând statutul său divin

• cu coada ridicată, semn distinctiv al naturii sale de vanara

• ținând un atribut ritual sau o ofrandă (în alte reprezentări, o măciucă – gada)

• în poziție de gardian sau protector al sanctuarelor

În statueta prezentă, zeitatea este amplasată deasupra unei cutii sau cufăr ornamental, decorat cu elemente arhitecturale și un sistem de închidere stilizat. Astfel de baze pot simboliza un altar portabil, un recipient ritual sau un element votiv destinat depozitării unor obiecte sacre ori amulete.

Prezența cufărului sugerează o funcție apotropaică – ideea că divinitatea protejează conținutul sau spațiul sacru. În tradiția devoțională hindusă, Hanuman este invocat ca „Sankata Mochana”, adică îndepărtător al obstacolelor și pericolelor.

Context religios și simbolic

În literatura sacră, în special în epopeea Ramayana, Hanuman apare ca mesagerul și aliatul fidel al lui Rama, manifestând atât putere fizică extraordinară, cât și devoțiune spirituală absolută. În tradiția vaishnavă el este considerat fiul zeului vântului Vayu, iar în tradiția shaivă este uneori interpretat drept manifestare a lui Shiva.

În perioada medievală, odată cu mișcarea Bhakti, cultul lui Hanuman s-a dezvoltat puternic, fiind văzut drept model ideal de credință, disciplină și curaj. Din acest motiv, statuetele sale au devenit foarte frecvente în temple, sanctuare domestice și spații rituale.

Considerații stilistice și cronologice

Pe baza stilului și a modului de execuție, obiectul pare să aparțină artei decorative religioase indiene de atelier, probabil realizat în:

• India de Nord sau Centrală

• perioada sfârșitul sec. XIX – prima jumătate a sec. XX (estimare stilistică)

Statuetele de acest tip erau produse atât pentru uz devoțional domestic, cât și pentru piața de pelerinaj sau comerțul de artă religioasă.

Elementele care susțin această cronologie includ:

• modelare relativ stilizată a corpului

• ornamentație repetitivă pe bază

• patină naturală de oxidare

• dimensiune tipică pentru obiecte votive portabile