“Vajrapani”, Tibet / Sikkim (India), școala himalayană de pictură thangka, 1984

“Vajrapani”, Tibet / Sikkim (India), școala himalayană de pictură thangka, 1984
Pictură tibetană tradițională (thangka), înfățișând pe Vajrapani, una dintre cele mai importante divinități protectoare din panteonul budismului tantric
Dată: 1984 (inscripție pe verso)
Material: Pigmenți naturali și guașă pe pânză montată pe suport textil
Dimensiuni: 15 × 12 cm (fără ramă), 35 × 30 cm (cu ramă)
Proveniență: Vajrapani Institute of Tibetology, Sikkim, 1984
Etichetă pe spate: Sotheby’s, 29 octombrie 1993, lot nr. 972
Stare de conservare: bună, cu urme minore de uzură marginală și patină consistentă cu vârsta; culorile sunt bine păstrate, fără pierderi majore de strat pictural.

Vajrapani („Cel ce poartă vajra”) este protectorul esoteric al învățăturilor lui Buddha și una dintre cele trei mari emanații simbolice alături de Avalokiteshvara (compasiune) și Manjushri (înțelepciune). În iconografia thangka, el este reprezentat într-o postură dinamică de dans războinic (alidhāsana), cu picioarele depărtate și brațul drept ridicat, ținând vajra – sceptrul de diamant, simbolul forței spirituale și al distrugerii ignoranței.

Figura sa este antropomorfă, dar puternic demonizată, cu corp masiv, piele albastră și o coroană de cinci cranii, reprezentând cele cinci înțelepciuni transcendente. Flăcările roșii care-l înconjoară simbolizează energia purificatoare a mîniei sacre (wrathful compassion).

Pictura respectă canoanele thangka-urilor himalayene târzii, cu contururi ferme, fonduri cromatice intense (roșu-oranj-verde) și detalii decorative stilizate, specifice atelierelor din Sikkim și Nepal din a doua jumătate a secolului XX.

Inscripția de pe verso confirmă originea religioasă și funcția rituală — cel mai probabil o piesă realizată în contextul activităților Vajrapani Institute of Tibetology, înființat în anii 1950 la Gangtok, Sikkim, pentru promovarea artei sacre tibetane.

Perioada post-1959 (după exilul tibetan) a generat o revigorare a picturii thangka, în special în Sikkim, Nepal și Dharamsala, unde maeștri tibetani au instruit noi generații de artiști. Lucrările din anii ’70–’80, deși contemporane, respectă strict canoanele iconografice și au început să fie colecționate de muzee occidentale și case de licitații.

Eticheta Sotheby’s 1993, lot 972 indică probabil o tranzacție în cadrul unei licitații de artă asiatică minoră, cel mai probabil la Londra. Proveniența aceasta adaugă autenticitate și valoare documentară.

Lucrarea reprezintă un exemplu autentic de pictură rituală tibetană târzie, realizată într-un context monastic oficial, care respectă canoanele tantrice și menține calitatea picturii tradiționale. Deși nu este o piesă de epocă (nu e pre-1900), are valoare etnografică, spirituală și documentară, fiind o mărturie relevantă a continuității artei sacre tibetane în diaspora.